Cine a fost Kakuzō Okakura?

Kakuzō Okakura a fost un scritor, istoric, critic de artă și intelectual japonez care a trăit la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Este cunoscut mai ales pentru cartea sa “Book of Tea” sau “Cartea ceaiului“, care a fost publicată pentru prima dată în 1906. În această carte, Okakura explorează semnificația culturală și spirituală a ceaiului în Japonia și modul în care acesta se raportează la contextul mai larg al culturii și istoriei japoneze.

Okakura s-a născut în Yokohama, Japonia, în 1862, și a studiat arta și istoria artei în Japonia și în Statele Unite. Ulterior, a devenit profesor de istoria artei la Academia Imperială de Arte Frumoase din Tokyo și a fost, de asemenea, director al Muzeului Imperial din Tokyo.

Pe lângă “Cartea ceaiului“, Okakura a mai scris și alte câteva cărți despre artă, cultură și istorie, printre care “Idealurile Orientului” și “Trezirea Japoniei“. De asemenea, a jucat un rol important în dezvoltarea mișcării artistice japoneze cunoscute sub numele de Nihonga, care a încercat să îmbine tehnicile artistice tradiționale japoneze cu stilurile occidentale contemporane.

Okakura s-a stins din viață în 1913, dar opera sa continuă să aibă influență în studiul artei și culturii japoneze. Cartea sa “Cartea ceaiului” este considerată un clasic al literaturii japoneze și a fost tradusă în numeroase limbi. Este considerată una dintre cele mai importante cărți despre cultura și filozofia ceaiului și continuă să fie citită și studiată și astăzi.

Citate din “Cartea Ceaiului”

• “În bucurie sau tristețe, florile sunt prietenele noastre constante.”
• “Ceaiul … este o religie a artei vieții.”
• “Arta de a trăi constă într-o permanentă readaptare la mediul înconjurător.”
• “Între timp, să bem o înghițitură de ceai. Strălucirea după-amiezii luminează bambușii, fântânile bolborosesc de încântare, susurul pinilor se aude în ceainicul nostru. Să visăm la evanescență și să zăbovim în frumoasa nebunie a lucrurilor.”
• “Mintea noastră este pânza pe care artiștii își așează culoarea; pigmenții lor sunt emoțiile noastre; clar-obscurul lor este lumina bucuriei, umbra tristeții. Capodopera este din noi înșine, așa cum noi suntem din capodoperă.”
• “Perfecțiunea este pretutindeni, dacă alegem doar să o recunoaștem.”
• “Oamenii nu sunt învățați să fie cu adevărat virtuoși, ci să se comporte cum trebuie.”
• “Noi clasificăm prea mult și ne bucurăm prea puțin.”
• “Numai cel care a trăit cu frumosul poate muri frumos.”