Rezumat “Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry

“Micul Prinț” este o nuvelă scrisă de Antoine de Saint-Exupéry, un scriitor și pilot francez, în 1943. Cartea este considerată un clasic al literaturii pentru copii, dar este îndrăgită de cititori de toate vârstele.

Povestea începe cu un pilot care se prăbușește în deșertul Sahara. Prăbușirea îi avariază grav avionul și îl lasă pe narator cu foarte puțină apă și mâncare. În timp ce încearcă să își repare avionul și se îngrijorează de situația în care se află, este abordat de un băiețel blond foarte serios care îi cere naratoului să deseneze o oaie. Pilotul este surprins și încearcă să deseneze diverse animale, dar băiețelul insistă pentru o oaie. În cele din urmă, pilotul desenează o cutie și îi spune băiețelului că oaia se află înăuntru.

Pilotul află că micul prinț vine de pe o planetă mică pe care se numește Asteroid 325, dar pe care oamenii de pe Pământ o numesc Asteroidul B-612. El a avut mare grijă de planeta de pe care a plecat, împiedicând orice semințe rele să crească și asigurându-se că nu a fost niciodată invadată de baobabi. Într-o zi, pe planetă a răsărit un trandafir misterios, iar micul prinț s-a îndrăgostit de el. Dar când, într-o zi, l-a prins pe trandafir într-o minciună, a decis că nu mai poate avea încredere în el. S-a simțit singur și a decis să plece. În ciuda unei împăcări de ultim moment cu trandafirul, prințul a pornit să exploreze alte planete și să-și vindece singurătatea.

În timpul călătoriei, ne spune naratorul, micul prinț trece pe lângă asteroizi vecini și întâlnește pentru prima dată lumea ciudată și îngustă la minte a oamenilor mari. Pe primele șase planete pe care micul prinț le vizitează, el întâlnește un rege, un om vanitos, un bețiv, un om de afaceri, un lampagiu și un geograf, toți trăind singuri și fiind prea consumați de ocupațiile pe care și le-au ales. Acest comportament ciudat îl amuză și îl tulbură în același timp pe micul prinț. El nu înțelege nevoia lor de a da ordine oamenilor, de a fi admirați și de a deține totul. Cu excepția felcerului, a cărui fidelitate tenace o admiră, micul prinț nu are o părere prea bună despre adulții pe care îi vizitează și nu învață nimic util. Cu toate acestea, învață de la geograf că florile nu durează o veșnicie și începe să-i fie dor de trandafirul pe care l-a lăsat în urmă.

La sugestia geografului, micul prinț vizitează Pământul, dar aterizează în mijlocul deșertului și nu găsește niciun om. În schimb, întâlnește un șarpe care vorbește în ghicitori și care îi dă de înțeles că otrava sa letală îl poate trimite pe micul prinț înapoi în ceruri dacă acesta dorește. Micul prinț ignoră oferta și își continuă explorările, oprindu-se să vorbească cu o floare cu trei petale și să urce pe cel mai înalt munte pe care îl găsește, unde confundă ecoul vocii sale cu o conversație. În cele din urmă, micul prinț găsește o grădină de trandafiri, ceea ce îl surprinde și îl deprimă – trandafirul îi spusese că este singurul din specia sa.

Prințul se împrietenește cu o vulpe, care îl învață că lucrurile importante din viață sunt vizibile doar pentru inimă, că timpul petrecut departe de trandafir îl face pe acesta mai special pentru el și că dragostea îl face pe om responsabil pentru ființele pe care le iubește. Micul prinț își dă seama că, deși există mulți trandafiri, dragostea lui pentru trandafirul său îl face unic și că, prin urmare, este responsabil pentru el. În ciuda acestei revelații, el se simte totuși foarte singur, deoarece este atât de departe de trandafirul său. Prințul își încheie povestea descriind întâlnirile sale cu doi bărbați, un schimbător de cale ferată și un vânzător.

Este acum a opta zi a naratorului în deșert și, la sugestia prințului, pornesc în căutarea unei fântâni. Apa le hrănește inimile la fel de mult ca și trupurile lor, iar cei doi împărtășesc un moment de fericire, fiind de acord că prea mulți oameni nu văd ceea ce este cu adevărat important în viață. Mintea micului prinț, însă, este fixată pe întoarcerea la trandafirul său și începe să facă planuri cu șarpele pentru a se întoarce pe planeta sa. Naratorul reușește să își repare avionul cu o zi înainte de aniversarea de un an de la sosirea prințului pe Pământ și merge trist cu prietenul său până la locul unde a aterizat prințul. Șarpele îl mușcă pe prinț, care cade fără zgomot pe nisip.

Naratorul se consolează când nu găsește corpul prințului a doua zi și este convins că acesta s-a întors pe asteroidul său. Naratorul se consolează, de asemenea, cu stelele, în care aude acum ticăitul râsului prietenului său. Adesea, însă, devine trist și se întreabă dacă oaia pe care a desenat-o a mâncat trandafirul prințului. Naratorul încheie arătându-le cititorilor săi un desen cu peisajul deșertului și cerându-ne să ne oprim puțin sub stele dacă ne aflăm vreodată în zonă și să îl anunțăm imediat pe narator dacă micul prinț s-a întors.

“Micul prinț” este o carte provocatoare, care îi încurajează pe cititori să reflecteze asupra lucrurilor importante din viață. Ne amintește să prețuim relațiile pe care le avem, să avem grijă de lucrurile care sunt importante pentru noi și să apreciem plăcerile simple ale vieții.

Cine a fost Antoine de Saint-Exupéry?

Antoine de Saint-Exupéry (1900-1944) a fost un scriitor și aviator francez. Este cunoscut mai ales pentru nuvela “Micul Prinț” (Le Petit Prince), care a devenit una dintre cele mai traduse și iubite cărți din lume.

Saint-Exupéry a fost pasionat de zbor încă de la o vârstă fragedă și a lucrat ca pilot comercial timp de mai mulți ani, inclusiv pentru serviciul francez de poștă aeriană. De asemenea, a fost pilot militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Experiențele sale ca pilot i-au influențat puternic scrierile, în special reflecțiile sale despre izolarea și singurătatea zborului.

Pe lângă “Micul Prinț”, Saint-Exupéry a mai scris o serie de cărți, printre care “Zbor de noapte”, “Vânt, nisip și stele” și “Zbor spre Arras”, toate inspirate de experiențele sale ca pilot. A dispărut în timpul unei misiuni de recunoaștere deasupra Mării Mediterane în 1944 și se presupune că a murit într-un accident de avion.

Citate celebre din cartea “Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry

• “Toți adulții au fost cândva copii… dar doar câțiva dintre ei își amintesc asta.”
• “Cele mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute sau atinse, ele se simt cu inima.”
• “Adulții nu înțeleg niciodată nimic de unii singuri, iar pentru copii este obositor să le explice mereu și mereu lucruri.”
• “Este un loc atât de misterios, tărâmul lacrimilor.”
• “Toți oamenii au stele, dar ele nu sunt aceleași lucruri pentru oameni diferiți. Pentru unii, care sunt călători, stelele sunt călăuze. Pentru alții, ele nu sunt decât niște luminițe pe cer. Pentru alții, care sunt savanți, ele sunt probleme… Dar toate aceste stele sunt tăcute. Doar tu – doar tu vei avea stele așa cum nimeni altcineva nu le are…
• “Este mult mai dificil să te judeci pe tine însuți decât să-i judeci pe alții.”