Cuprins:
Descriere generală
„Odiseea” este o epopee atribuită poetului grec Homer, compusă probabil în secolul al VIII-lea î.Hr. Alături de „Iliada”, este unul dintre textele fondatoare ale literaturii europene. Poemul, structurat în 24 de cânturi, povestește întoarcerea acasă a lui Odiseu (Ulise), regele Itacăi, după căderea Troiei. Călătoria durează zece ani și este presărată cu încercări supraomenești: ciclopi, vrăjitoare, sirene, furtuni și zei mânioși. În paralel, acasă în Itaca, soția sa Penelopa și fiul său Telemah țin piept pețitorilor care vor să pună mâna pe tron și pe avere. „Odiseea” este, în esență, povestea universală a dorului de casă și a răbdării care învinge orice obstacol.
Contextul: după războiul Troiei
Acțiunea „Odiseei” începe la zece ani după căderea Troiei. Toți eroii greci care au supraviețuit războiului s-au întors acasă, cu o singură excepție: Odiseu. El este ținut captiv pe insula Ogigia de nimfa Calipso, care îl vrea de soț și îi promite chiar nemurirea. Zeii se adună în sfat, iar zeița Atena, protectoarea lui Odiseu, obține de la Zeus permisiunea de a-l ajuta să se întoarcă acasă. Singurul zeu care i se împotrivește eroului este Poseidon, stăpânul mărilor, mânios pe Odiseu pentru că acesta i-a orbit fiul, pe ciclopul Polifem.
Călătoria lui Telemah
Primele patru cânturi, numite adesea „Telemahia”, îl urmăresc pe Telemah, fiul lui Odiseu. Ajuns la vârsta bărbăției, tânărul nu mai suportă situația din palat: zeci de pețitori s-au instalat în casa tatălui său, îi risipesc averea în ospețe nesfârșite și o presează pe Penelopa să își aleagă un nou soț. Îndemnat de Atena, care i se arată sub chip omenesc, Telemah pleacă în căutarea unor vești despre tatăl său. Îi vizitează pe Nestor, la Pilos, și pe Menelau și Elena, la Sparta. Află că tatăl său trăiește, dar este prizonierul nimfei Calipso. Între timp, pețitorii pun la cale uciderea lui Telemah la întoarcere.
Odiseu părăsește insula lui Calipso
La porunca lui Zeus, transmisă prin Hermes, Calipso îl lasă pe Odiseu să plece. Eroul își construiește o plută și pornește pe mare, dar Poseidon stârnește o furtună cumplită care îi sfărâmă ambarcațiunea. Epuizat, Odiseu ajunge înot pe țărmul insulei feacilor, unde este găsit de Nausicaa, fiica regelui Alcinou. Primit cu ospitalitate la curtea regelui, Odiseu își dezvăluie identitatea și povestește tot ce a pătimit de la plecarea din Troia. Așa aflăm, prin vocea eroului, cele mai celebre episoade ale epopeii.
Povestirile lui Odiseu: aventurile pe mare
Aceste întâmplări, relatate în cânturile IX-XII, formează nucleul legendar al „Odiseei”:
- Lotofagii: pe insula mâncătorilor de lotus, cei care gustă din fructul dulce uită de casă și de dorința de a se mai întoarce. Odiseu își târăște oamenii înapoi pe corăbii cu forța.
- Ciclopul Polifem: uriașul cu un singur ochi îi închide pe greci în peștera sa și îi devorează pe rând. Odiseu îl îmbată cu vin, îi spune că numele lui este „Nimeni”, apoi îl orbește cu un par înroșit în foc. Când ceilalți ciclopi îl întreabă cine l-a rănit, Polifem strigă că „Nimeni” i-a făcut rău, iar grecii scapă legați sub burțile oilor. Din orgoliu, Odiseu își strigă însă numele adevărat de pe corabie, iar Polifem îi cere tatălui său, Poseidon, să îl pedepsească. Acest blestem stă la originea întregii rătăciri.
- Eol, stăpânul vânturilor: îi dăruiește lui Odiseu un burduf în care a închis toate vânturile potrivnice. Când Itaca se zărește deja la orizont, tovarășii lui Odiseu, crezând că burduful ascunde comori, îl deschid. Vânturile scăpate împing corăbiile înapoi, departe de casă.
- Lestrigonii: uriași canibali care distrug unsprezece din cele douăsprezece corăbii ale flotei. Doar corabia lui Odiseu scapă.
- Vrăjitoarea Circe: pe insula Eea, Circe îi preschimbă pe tovarășii lui Odiseu în porci. Ajutat de Hermes, care îi dă o plantă protectoare, Odiseu rezistă vrăjilor și o obligă pe Circe să îi elibereze oamenii. Eroul rămâne un an pe insulă, iar la plecare Circe îl sfătuiește să coboare în Infern.
- Coborârea în Infern: în lumea umbrelor, Odiseu vorbește cu prezicătorul Tiresias, care îi dezvăluie primejdiile ce îl așteaptă și îi cere să nu se atingă de boii sacri ai zeului Soare. Eroul își întâlnește mama, moartă de dorul lui, dar și umbrele lui Ahile și Agamemnon.
- Sirenele: făpturi al căror cântec îi atrage pe corăbieri spre moarte. Odiseu le astupă tovarășilor urechile cu ceară, dar el, curios să audă cântecul, se leagă de catarg.
- Scila și Caribda: corabia trece printr-o strâmtoare păzită de doi monștri, Scila, care înșfacă șase dintre marinari, și Caribda, vârtejul care înghite mările.
- Boii lui Helios: în ciuda avertismentelor, tovarășii înfometați ai lui Odiseu sacrifică boii sacri ai zeului Soare. Drept pedeapsă, Zeus le sfărâmă corabia cu trăsnetul. Odiseu este singurul supraviețuitor și ajunge, după nouă zile pe mare, pe insula lui Calipso, unde rămâne captiv șapte ani.
Întoarcerea în Itaca
Impresionați de povestea sa, feacii îl duc pe Odiseu cu o corabie până în Itaca, încărcat de daruri. Atena îl preschimbă într-un cerșetor bătrân, ca să poată cerceta situația din palat fără să fie recunoscut. Eroul este găzduit de Eumeu, porcarul credincios, iar acolo se reîntâlnește cu Telemah, întors din călătorie. Tatăl și fiul plâng îmbrățișați și pun împreună la cale pedepsirea pețitorilor.
Deghizat în cerșetor, Odiseu intră în propriul palat, unde îndură batjocura pețitorilor. Singurul care îl recunoaște este bătrânul său câine, Argos, care moare de emoție după ce își revede stăpânul. Bătrâna doică Euricleea îl recunoaște și ea, după o cicatrice din tinerețe, dar Odiseu o obligă să păstreze secretul.
Proba arcului și pedepsirea pețitorilor
Penelopa, care de ani de zile amâna alegerea unui nou soț (celebra stratagemă a pânzei țesute ziua și destrămate noaptea fusese demult descoperită), anunță o probă: se va căsători cu bărbatul care va reuși să întindă arcul lui Odiseu și să tragă o săgeată prin urechile a douăsprezece securi aliniate. Toți pețitorii dau greș. Cerșetorul cere să încerce și el: întinde arcul fără efort și nimerește ținta. În clipa următoare, Odiseu își dezvăluie identitatea și, împreună cu Telemah, Eumeu și văcarul Filotiu, îi ucide pe toți pețitorii.
Regăsirea Penelopei
Prudentă după douăzeci de ani de așteptare, Penelopa nu se lasă convinsă imediat că bărbatul din fața ei este cu adevărat soțul său. Ea îl pune la o ultimă încercare: îi cere doicii să mute patul conjugal afară din iatac. Odiseu se revoltă: patul nu poate fi mutat, fiindcă el însuși l-a construit în jurul trunchiului unui măslin viu, iar acest secret îl cunosc doar ei doi. Abia atunci Penelopa își îmbrățișează soțul. Epopeea se încheie cu regăsirea dintre Odiseu și bătrânul său tată, Laerte, și cu pacea restabilită în Itaca prin intervenția Atenei, care oprește răzbunarea rudelor pețitorilor uciși.
Temele principale
- Dorul de casă (nostos): întreaga epopee este construită în jurul întoarcerii acasă. Odiseu refuză chiar și nemurirea oferită de Calipso pentru a-și revedea patria, soția și fiul.
- Inteligența împotriva forței: Odiseu nu este cel mai puternic dintre eroi, ci cel mai iscusit. Episodul cu „Nimeni” din peștera lui Polifem este exemplul clasic al victoriei minții asupra forței brute.
- Fidelitatea și răbdarea: Penelopa așteaptă douăzeci de ani, respingând pețitorii prin viclenia pânzei. Fidelitatea ei o oglindește pe cea a lui Odiseu față de ideea de casă.
- Ospitalitatea (xenia): în lumea homerică, felul în care îți primești oaspeții arată cine ești. Feacii și Eumeu sunt răsplătiți pentru ospitalitate, în timp ce pețitorii, care abuzează de ea, sunt pedepsiți exemplar.
- Mânia zeilor și destinul: soarta lui Odiseu este disputată între zei. Poseidon îl persecută, Atena îl ocrotește, iar omul rămâne prins între voințele divine, salvat în cele din urmă de propria istețime.
Personaje principale
- Odiseu (Ulise): regele Itacăi, eroul „cel iscusit”. Curajos, dar mai ales inteligent și răbdător, întruchipează omul care supraviețuiește prin minte, nu prin forță.
- Penelopa: soția lui Odiseu, simbolul fidelității conjugale. Prin stratagema pânzei amână ani de zile alegerea unui nou soț.
- Telemah: fiul lui Odiseu, care se maturizează pe parcursul epopeii, de la adolescentul neputincios la bărbatul care luptă alături de tatăl său.
- Atena: zeița înțelepciunii, protectoarea lui Odiseu și a lui Telemah, prezentă în momentele-cheie ale acțiunii.
- Poseidon: zeul mărilor, dușmanul neîmpăcat al lui Odiseu după orbirea fiului său, Polifem.
- Polifem: ciclopul orbit de Odiseu, fiul lui Poseidon.
- Circe și Calipso: cele două figuri feminine care îl rețin pe erou departe de casă, vrăjitoarea și nimfa.
- Eumeu: porcarul credincios, primul aliat al lui Odiseu la întoarcerea în Itaca.
Știai că?
- Din titlul epopeii provine cuvântul „odisee”, folosit astăzi în multe limbi pentru orice călătorie lungă și plină de peripeții.
- „Odiseea” nu povestește cronologic: începe „in medias res”, aproape de finalul călătoriei, iar aventurile celebre sunt relatate retrospectiv chiar de Odiseu, la curtea feacilor.
- În limba română, traducerea clasică în versuri îi aparține lui George Murnu, iar cititorii de azi au la dispoziție și traduceri moderne, în versuri sau în proză.
De unde comand cartea?
„Odiseea” de Homer este disponibilă în limba română în mai multe ediții, de la cele integrale în versuri până la repovestiri pentru elevi:
Despre autor: Homer
Homer este considerat autorul „Iliadei” și al „Odiseei”, cele două mari epopei ale Greciei antice, compuse probabil în secolul al VIII-lea î.Hr. Despre viața lui nu se știe aproape nimic sigur: tradiția îl descrie ca pe un aed orb, iar șapte cetăți antice își disputau onoarea de a fi locul său de naștere. Cercetătorii moderni dezbat până astăzi „chestiunea homerică”: dacă cele două epopei au fost create de un singur poet sau sunt rodul unei lungi tradiții orale, șlefuite de generații de rapsozi. Dincolo de aceste dispute, influența lui Homer este imensă: pentru grecii antici, epopeile sale erau temelia educației, iar pentru literatura universală rămân punctul de plecare al genului epic.
Dacă ți-a plăcut „Odiseea”
- Ești fascinat de lumea elenă? Am adunat o listă de cărți a căror acțiune se petrece în Grecia și o colecție de citate despre Grecia
- „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe, un alt clasic despre supraviețuire și dorul de casă.
- „Comoara din insulă” de Robert Louis Stevenson, pentru încă o aventură pe mare devenită legendară.
- „Copiii căpitanului Grant” de Jules Verne, o călătorie în jurul lumii pe urmele unui tată dispărut.
Acest articol conține link-uri către librării online. Dacă plasezi o comandă prin ele, primim un mic comision, fără ca prețul tău să se modifice. Așa ne ajuți să scriem în continuare rezumate și recenzii.

